Valentina Iancu – Discurs Vizual şi Convingeri Spirituale

Revista 22, p.12, nr. 28 din 15-21 iulie 2014

Una dintre expozițiile din această primăvară care mi-a rămas profund întipărită pe retină esteVictima, personala lui Marin Zidaru, organizată de Galeria H’Art din București în spațiul său propriu și la Combinatul Fondului Plastic. Selecția de desene în cărbune sau tempera, de dimensiuni mari și foarte mari, acoperă 40 de ani din creația unuia dintre cei mai importanți artiști ai „generației 80”.

De formație sculptor, Marian Zidaru a experimentat de-a lungul anilor varii medii de expresie plastică, de la cioplire la modelaj, pictură, performance sau instalație. Și-a articulat un limbaj plastic propriu prin rafinarea unor referințe vizuale la arta primitivă, bizantină, populară, Renașterea italiană şi germană sau modernismul european. Tematica artei sale este inspirată de un sentiment sacru permanent și reprezintă expresia omului împlinit prin propria înțelegere asupra divinității. Chestionarea dogmei creștin-ortodoxe și construcția unei identități spirituale bazată pe căutarea unei credințe apriorice, care intersectează adesea idei și practici iudeo-creștine originare, a dus la formularea unei filosofii preocupate de lumină și înviere, nu de pedeapsă și moarte. Hierofania artei lui Zidaru este o permanentă căutare a unei lux la orizont, ca simbol al ispășirii, pentru care creatorul imaginează omise-en-scène metafizică, foarte complexă semiotic.

Selecția desenelor incluse în expozițiaVictima caută să reveleze o lux in tenebris printre vise, viziuni sau rațiuni critice rezolvate plastic într-un desen proaspăt, sigur și plin de vervă creatoare. Este interesant de urmărit dinamica și transformarea desenului, care pe parcursul a 40 de ani de carieră își păstrează vigoarea, devenind mai alert, mai atent la ritm și la muzicalitatea liniei decât la finisarea în amănunt a detaliilor. Ermetizarea simbolică se produce simultan cu simplificarea formei. Dinamica cărbunelui pe hârtie susține discursul metafizic al operei: desenele lui Marian Zidaru transcriu plastic viziuni numinoase, marcate de continue căutări mistice. Metoda folosită este de factură suprarealistă: transcrieri din vise, meditații ancestrale fundamentate pe un Adevăr revelat intuitiv.

Expoziția Victima întărește observația făcută de criticul Adrian Guță în jurnalul din 1998: „Impresionantă [prin] coerența de program“1.Există o foarte solidă mitologie care leagă valoarea artei de talent, vocație și contact cu divinitatea. Consider anacronică orice discuție despre talent, iar Marian Zidaru subliniază importanța dedicării totale în fața muncii de artist, accentuând nevoia excercițiului și a consecvenței în desăvârșirea artei: „Principalul lucru este să nu ieși din atelier și să urmărești cu aceeași fervoare filonul pe care l-ai descoperit. În tinerețe mă interesa tema, acum mă interesează conceptul. Dar tema a rămas aceeași: puritatea spirituală. Așa am ajuns la romantismul mistic“2. Sentimentul sacru dă autenticitate și împlinește vocația unui mesaj misionar despre spiritualitate.

Pentru Marian Zidaru, între viață și artă există o armonie deplină. Romantismul mistic este opunere-în-operă a unui Adevăr pe care omul Marian Zidaru îl trăiește, alături de soția sa Victoria, în fiecare zi. „A trăi conform arhetipurilor înseamnă a respecta legea, pentru călegea nu este decât o hierofanie primordială, revelația în illo tempore a normelor existenței datorată unei divinități sau unei ființe mitice.“3 După experiența în mijlocul comunității Noul Ierusalism de la Pucioasa, unde s-a retras în anii ’90, Marian Zidaru a revenit la traiul în apropierea societății. Spun apropiere pentru că există o distanță vizibilă între modelul tradițional-monastic urmat de familia Zidaru și societatea consumistă actuală. Există o armonie deplină, poate chiar o suprapunere, între creația artistică și modul de viață al familiei Zidaru. Preocupați permanent de spiritualitate și adepți ai existenţei ordonate în conformitate cu credința absolută prin care se definesc, soții Zidaru oferă un model unic decatharsis, arta fiind o expunere publică a sinelui.

Dubla disidență, atât față de BOR, cât și față de Noul Ierusalim, transpare în interpretarea pe care Zidaru o dă subiectelor abordate. Se regăsesc în expoziție critici la adresa războaielor (Arc de triumf), a fariseismului credinței instituționalizate (Amenințare, 33 de cupole), denunțarea unor practici păgâne, precum sacrificiul animalelor (Crăciun însângerat) sau chestionări ale mitologiei condamnării copiilor nebotezați la o eternitate în iad (Scoaterea din iad a unui prunc avortat) etc. Lucrările lui Marian Zidaru ascund adesea semnale de alarmă la injustițiile prezente în lume. După perioada „Buna Vestire“, încheiată odată cu retrospectiva din 1998, Marian Zidaru lucrează mai multe teme în paralel, pe care le-a încadrat în seria căutărilor romantismului mistic: Masacrul Inocenților, Îngeri, Tronuri, Voievozi. Expoziția Victima aduce împreună lucrări din două perioade despărțite de o pauză sabatică, care traduc vizual aceleași preocupări. Reflecțiile asupra sacrului sau asupra istoriei, de natură filosofică și adesea apropiate de identitatea New-Age și Hippie își găsesc resurse simultane în mai multe religii. Narațiunea artei lui Marian Zidaru împletește sentimentul permanent al iluminării din religiile orientale cu meditații asupra iudeo-creștinismului. Este o lume mitică, a arhetipurilor originare care se potenţează reciproc în construcţia utopică a Ideii de Bine.

Andrei Pleșu afirmă în lucrarea Despre îngeri că nu avem reprezentări despre lumea spiritului. Personal, tind să subscriu aproape în totalitate acestei afirmații, nu fără a mă înclina în fața onestității sentimentului sacru circumscris în arta lui Zidaru. Artistul transferă în artă viziuni sau interpretează vizionar dialectica unei epifanii personale.  „Construindsisteme, filosoful se flatează de a crea lumi, lumi ale spiritului. Față de lumea imediată, lumile acestea sunt fie tautologice, fie discarnate, divagatorii, spectrale. Alături de făuritorii de sisteme și de abstractorii de chintesențe, mai există fabricanții de utopii, pentru carelumea spiritului e o variantă îmbunătățită a lumii istorice.“4 Marian Zidaru este un artist preocupat de acuratețea formulării unui discurs vizual potrivit convingerilor sale spirituale. Articulează un sistem metafizic care se depărtează vizibil de dogmă și implicit de canoanele de reprezentare. Pentru Marian Zidaru, „adevărata credință nu are un nume, este făcută pentru toată lumea și se raportează la relația directă dintre tine și Dumnezeu, având ca punct de întâlnire natura“5. Utopia imaginată de Zidaru este o lume deschisă oricui are disponibilitatea să primească revelația sacrului, iar mesajul pe care îl transmite către umanitate este o transgresiune a religiei spre ceea ce consideră a fi spiritualitate pură.

Note:

1. Adrian Guță, Generația 80 în artele vizuale, Ed. Paralela 45, 2008, p. 108.

2. Marian Zidaru. Desene, Ed. Vellant, 2014, p. 7.

3. Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri, Editura Univers Enciclopedic, București, 1999, p. 95.

4. Andrei Pleșu, Despre îngeri, Ed. Humanitas, 2003, p. 177.

5. Marian Zidaru într-o discuție înregistrată pe 30 martie 2014 la Combinatul Fondului Plastic.